REMEMBER – 9 ani de când „U” Mobitelco a oprit hegemonia lui Asesoft Ploiești și a devenit campioană în 2011. Confesiunile principalilor artizani ai acelui moment

Anul 2011 este unul de referință pentru fanii baschetului clujean, „U” Mobitelco Cluj-Napoca a oprit dominația titratei formații Asesoft Ploiești în Liga Națională și a adus titlul de campioană pe malul Someșului și în „vulcanul” din Sala Sporturilor „Horia Demian”.

Alb-negrii au reușit atunci să câștige titlul după o pauză de 15 ani și să oprească hegemonia lui CSU Asesoft Ploiești, până atunci de 8 ori consecutiv campioană națională.

Ploieștenii au disputat șapte finale, dintre care trei contra lui „U” Mobitelco, toate pierdute de clujeni în 2006, 2008 și 2010.

9 ani mai târziu de la acea performanță istorică, principalii artizani ai acelui succes au vorbit despre ce a însemnat pentru ei acea serie de foc cu fosta mare rivală. Astfel, pe pagina de Facebook a U-BT Cluj-Napoca fanii au putut asculta confesiunile antrenorului Marcel Țenter, Mircea Cristescu, Mihai Silvășan, Dorin Pintea, Branko Cuic, Tyler Morris, Paul Chetreanu, Zoran Krstanovic, Cătălin „Șobo” Rațiu, Rob Thompson, Claudiu Fometescu,

Marcel Țenter, fost antrenor

„Titlul din 2011 înseamnă și acum foarte mult pentru mine, iar atunci a fost lumea întreagă. În loc să vorbesc despre ce sentimente m-au cuprins atunci sau despre întâmplările de atunci, prefer să vorbesc despre oamenii cu care am muncit. Pentru mine ei reprezintă cea mai valoroasă amintire, așa că am să le repet numele și am să mă bucur că am lucrat cu ei împreună și am să le mulțumesc frumos.

Zoki-mașina, Kyndal – Scoreball și învingătorul, Cuia – ambițiosul și luptătorul, Silvă – Shooterul și liderul, Rob – pivotul care a schimbat fața echipei odată cu venirea lui, Paulică – apărătorul nostru, Fome – înțelepciunea, Tyler – the Golden Boy și acuma aripa tânără, Berci, Sabin, Alex, Cătă, Corpo, Santa și Crainic. Staff-ul meu: Bobo, Pero. Leadership-ul: Mircea, dl. Nica, dl. Ienac. Și apoi tot ce ne era mai drag atunci, nea Costică de la poartă care ne îmbrățișa de câte ori veneam la sală. Toți fanii noștri care erau mereu în jurul nostru. Le mulțumim frumos. U Cluj-Napoca – Simbolul. Adevăratul simbol în slujba căruia am muncit și am asudat atâta vreme. Sufletul nostru a afost atunci în sală. Asta a însemnat pentru mine acest titlu, împreună cu multe altele. Vă mulțumesc”, a fost mesajul lui Țenter.

Mircea Cristescu, președinte

„31 mai 2011 a fost, precum spunea și Whitney Houston, one moment in time. Un moment în care timpul s-a oprit, toată energia și emoțiile miilor de oameni care au fost acolo s-au împlinit printr-un buzzer-beater, un moment extraordinar de a câștiga o finală. A fost ceva senzațional și în special pentru mine a fost primul titlu câștigat ca și manager. O senzație fantastică a unei munci împlinite, alături de mulți oameni.

Am reușit să dovedim atunci că imposibilul este posibil. Din păcate domnul Ienac murise în februarie, un mare om de sport al Clujului și am spus atunci că din păcate a trebuit să trimitem un om acolo sus ca să direcționeze acea minge. Sunt ferm convins că a și făcut-o. Un moment unic prin modul cum am câștigat și prin tot ceea ce s-a întâmplat în acea zi. Acest moment pentru mine personal a fost satisfacția unei munci împlinite. Îmi aduc aminte că eram în tribuna oficială, cu emoțiile de rigoare, în care am trăit la fel de intens ca și de pe bancă, iar când a intrat acea minge în coș m-am trezit în picioare. Cu greu, în vreo 10 minte am reușit să ne facem loc să ajungem jos pe podea pentru a putea face festivitatea de premiere. Am apucat să îi îmbrățișez pe toți și am reușit să facem o festivitate cred unică, cu mii de oameni în jurul nostru.

Sala Sporturilor a devenit un vulcan activ de emoții, de dragoste pentru un simbol și pentru faptul că am dovedit că „U” Cluj este învingătoare. Sunt ferm convins că vom mai reuși alături de fanii noștri minunați și vom duce povestea mai departe„, au fost cuvintele lui Cristescu.

Rob Thomson, fost pivot U Mobitelco

„Știam că aveam echipă mai bună decât Asesoft, în ambii ani, chiar și în anul când am pierdut titlul aveam echipa mai bună. Ne-au bătut în primul an, dar în al doilea cea mai mare grijă pentru noi a fost dacă arbitrii ne vor fura și acest titlu. Un singur lucru îmi amintesc distinctiv e că așa au funcționat lucrurile în acel an și toată lumea știe asta, mă bucur că s-a schimbat de atunci. Îmi aduc aminte și de fani, iar pentru mine Sala Sporturilor Horia Demian a fost cea mai bună atmosferă și fanii au fost absolut fabuloși în acea sală fierbinte. A fost cu totul la un alt nivel”, a spus Rob Thomson.

Claudiu Fometescu, fost jucător

„M-am bucurat foarte mult să îmi aducă cineva aminte despre acea finală minunată. Ca memorii încă am coșul lui Tyler în cap și încă mă mai uit la el, eu cu David, băiatul meu cel mic, mai memorăm momentele lui tati din carieră. Și este unul dintre momentele care m-au marcat și mi-a făcut mare plăcere că am făcut parte din acea nebunie frumoasă de la Cluj și din acel an minunat.

La acel moment, Clujul a avut echipa cea mai completă din campionat, împinsă de la spate de un public fantastic, de o sală Horia Demian care mie cel puțin îmi lipsește și acum și într-adevăr Clujul a avut oportunitatea de a detrona Asesoftul și a făcut-o”, a spus Fometescu.

Zoran Krstanovic, fost jucător

„Este o zi importantă pentru noi după ce atâția ani am jucat finale am câștigat una contra Asesoftului în 2011. Toți jucătorii care au evoluat la Cluj înțeleg cel mai bine cât de mare a fost rivalitatea cu Asesoft. În fiecare am jucat un baschet foarte bun, dar în opinia mea în acel an am jucat cel mai bun baschet și meritam să câștigăm finala”, au fost cuvintele lui Krstanovic.

Branko Ćuić, fost jucător, actualmente director sportiv

„Pentru noi care am construit drumul către toate finalele cu Asesoft, cel mai frumoasă amintire este câștigarea titlului în 2011. Cine a urmărit echipa și era aproape de echipă știa foarte bine cât de frustrați eram noi, cât ne-am dorit să câștigam, deja se construia o ură în noi și cât am investit să fim campioni. Asesoft era o echipă cu o organizare foarte solidă din toate punctele de vedere și era foarte greu să câștigi contra ei.

Îmi amintesc că am fugit în spatele băncii noastre pentru că sus era un grup mic de fani ai Asesoft și le-am făcut semn că acum nu se aude nimic. Pentru noi povestea era lungă (…) și am vrut atât de mult să luăm titlul de la ei”, a declarat Cuic.

Mihai Silvășan, fost jucător și actualmente antrenor

„2010-2011 a fost un an cu totul special în sufletul meu. Am alături după cum vedeți plasa de campion din acel sezon. O finală și un sezon cu adevărat special pentru noi toți care am făcut parte din acea echipă. Țin minte că eram cu adevărat o echipă, formam o familie, atât în vestiar, cât și în afara lui și ne doream foarte mult să învingem echipa din Ploiești, să îi detronăm din fruntea baschetului românesc.

Acel meci 6 al finalei nu a fost unul excepțional din punct de vedere baschetbalistic, însă a compensat cu vârf și îndesat finalul lui. Toată lumea își aduce aminte cu drag de coșul lui Tyler Morris și de bucuria de după acel meci. Toată energia și efortul nostru s-a pus pentru a învinge în timpul regulat.

Țin minte și acum cum au năvălit suporterii pe teren atunci, sala era plină de oameni. Țin minte sprintul lui Marcel Țenter pe diagonala terenului. Cred că e cel mai rapid sprint pe care l-a făcut vreodată, chiar dacă nu mai era jucător în activitate. Țin minte îmbrățișările cu fiecare om, parcă eram o familie mare cu 4000 de oameni. Îmi aduc aminte cu drag de petrecerea de după, de baia în Someș cu siguranță, de cântecele alături de galerie și de oamenii din sală. Eram foarte euforici am petrecut o săptămână. Practic pentru aceste momente muncești și te pregătești ca jucător sau antrenor. Clubul ăsta mertia acel trofeu în 2011 și cred că lucrurile au ieșit cum nu se poate mai frumos „, a declarat Silvășan.

Paul Chetreanu, fost jucător

„Nici nu îmi vine să cred cât timp a trecut de la acel moment și în ce direcții diferite a luat-o viața în special pentru mine. Finala respectivă a fost un moment deosebit, atât pentru mine, pentru echipă și pentru Cluj. Era o perioadă în care Asesoftul domina de mulți ani tot campionatul și vă dați seama că se dezvoltare o rivalitate destul de puternică între noi și ei, în special având în vedere că cu un an înainte când consider că eram favoriți, norocul a ținut cu ei și au câștigat cele două meciuri la noi la Cluj.

După 11 ani de muncă alături de Silvă, de Bobo, de Mircea și au mai venit și alții cum erau Cuia sau Krstanovic, dar noi eram nucleul de bază care am fost acolo, a fost țelul din punctul de vedere al acestui proiect pe care Mircea și Nica l-au construit și iată ca a dat roade.

La fel cum Asesosft ne-a bătut cu noroc cu un an înainte și noi am câștigat acest campionat din 2011 cu noroc, cu acel coș al lui Tyler Morris, care a devenit Golden Boy care a adus titlul la Cluj și în ce manieră. Țin minte că eu am recuperat acea minge din coș. Au fost așa niște momente în care nu știu cum am ajuns de la coșul celălalt până în tribune la familia mea. Parcă m-am rupt cu totul de realitate, iar în următoarele secunde toată sala era plin de public. A fost o sărbătoare pentru baschet și pentru munca pe care am depus-o atâția ani. Și faptul că am reușit să detronăm campioana Asesoft care de atâția ani domina campionatul românesc. Zilele ce au urmat am sărbătorit aproape o lună, vreo două săptămâni foarte intese. A fost un moment fantastic care va rămâne în sufletul meu ca o amintire fantastică pe care am trăit-o și cred că și în sufletul clujenilor”, a susținut și fostul baschetbalist, Paul Chetreanu.

Cătălin Rațiu, zis „Șobo”, fost kinetoterapeut al clubului

„Îmi aduc aminte că Tyler suferise o accidentare la cot cu un meci înainte și nu știam dacă va fi apt să joace

Dorin „Bobo” Pintea, antrenor secund

„Îmi amintesc cu mare plăcere de acea zi de 31 mai 2011, este o zi cu dublă însemnătate, atât pentru mine cât și pentru fiul meu Adi, în acea zi am reușit să ieșim amândoi campioni.

O finală cu Asesoft era pentru noi ca un război turco-român, care necesita pregătiri din toate punctele de vedere. Îmi aduc aminte acea zi în care eram conștienți că avem șansa de a câștiga un nou titlu, era o mare apăsare și o mare presiune psihică pe noi, știind că în acea zi puteam câștiga campionatul.

Îmi revine în minte faza în care mingea a intrat în coș, iar când m-am ridicat de pe bancă Marcel era în cealaltă parte a terenului, nici nu mi-am dat seama cum a ajuns acolo, probabil furase un pic startul fiindcă era în teren un metru sau doi din cauza meciului, dar în momentul când s-a întors spre bancă cu el parcă venea toată tribuna jos în teren. În trei secunde terenul s-a umplut de spectatori și a urmat o bucurie de nedescris, iar noi nu mai știam ce să facem, cum să ne bucurăm mai bine.

Aș vrea să spun un lucru pe care nu l-am spus multor persoane. În acea înghesuială și bucurie generală din teren m-am întâlnit cu Dado Arnautovic și el mi-a spus felicitări pentru victorie și pentru titlu, dar îți spun un lucru: felicitări pentru sala asta minunată, dar dacă ajungeați în meciul decisiv la Ploiești nu aveați nicio șansă”, a rememorat și Pintea.

Momentul care a adus titlul național la Cluj în 2011

Cuvintele din comentariul jurnalistului TVR Emil Hossu-Longin vor române veșnic întipărite în istoria Universității Cluj.

Adi Tudor. Cinci secunde. Patru secunde. Adi Tudor aruncă cu boltă scurtă. Recuperează. Morris aruncă. Morris… Incredibil, incredibil, incredibil așa ceva”.

Situația meciurilor din finala sezonului 2010-2011

Meci 1: CSU Ploieşti – „U” Cluj 79-89

Meci 2: CSU Ploieşti – „U” Cluj 82-69

Meci 3: „U” Cluj – CSU Ploieşti 66-65

Meci 4: „U” Cluj – CSU Ploieşti 84-76

Meci 5: CSU Ploieşti – „U” Cluj 68-56

Meci 6: „U” Cluj – CSU Ploiești 64-61

CITEȘTE ȘI

Written by 

8 ani de experiență în presă. Am scris și scriu în continuare și pentru eClujeanul.ro din luna iulie 2012, timp în care am acoperit toate domeniile de activitate, politic, social, administrativ, evenimente și culminând cu sportul, care a fost și va rămâne marea mea pasiune.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *