Dan Petrescu, un antrenor care respiră fotbal zilnic. „Pentru mine nu e o meserie, ci o pasiune, un hobby”

Desemnat antrenorul anului 2022 la Gala GSP, tehnicianul campioanei CFR Cluj, Dan Petrescu, a mărturisit într-un interviu pentru gsp.ro că pasiunea sa pentru fotbal l-a ajutat să fie și un antrenor bun.

Petrescu respiră fotbal în fiecare zi, se închide în biroul lui de la stadion și urmărește meciuri, câte trei-patru ale adversarului, dar și altele din campionate externe, unul din Italia, altul din Germania, Anglia sau Spania.

„Pentru mine nu e o meserie, ci o pasiune, un hobby. O zi a mea normală la club e să văd trei, patru meciuri ale adversarului și ale noastre. Mai văd un meci din Italia, unul din Germania. Tot ce e fotbal!

Seara, când mă pun în pat, mă uit pe Flashscore la toate golurile din toate campionatele. Și când jucam, și când antrenez toate celelalte sunt pe planul doi. Fotbalul e pe primul plan și pasiunea asta poate m-a făcut să am succes în antrenorat”, a declarat Bursucul pentru GSP

Despre primii ani de antrenorat, tehnicianul din Gruia a explicat care e diferenţa dintre cum era atunci față de acum. „Eu auzeam mereu când m-am apucat de antrenorat „Bă, n-are experiență!”. Ce experiență?, asta îmi ziceam. Nu-mi trebuie mie experiență! Eram nebun de atunci! În primul an la Sportul nu prea pierdeam meciuri și eram un fel de Măldărășanu. Mă credeam invincibil! Lipsă de experiență e clar că era.

Acum, când am mai multă experiență, nu pot să zic că sunt mai bun. Eu cred că și atunci eram foarte bun antrenor pentru că munceam foarte mult și echipele mele primeau extrem de rar gol”, şi-a amintit „Bursucul”. 

„(…) Aveam această mentalitate, în primul rând să nu iau gol și după să dau gol. În perioada următoare m-am adaptat mai mult la ce jucători aveam. De exemplu, la Dinamo Moscova nu am făcut niciodată un antrenament pe faza defensivă, ci totul pe atac. Jucătorii erau buni și am zis că nu lucrăm deloc pe apărare, ci doar pe atac.

Așa a fost și în China, la Jiangsu Suning. Erau în echipă Teixeira, Ramires… Ce să fac cu brazilienii pe apărare? Atacăm! Când mă duceam la echipe mici era altfel. La Unirea Urziceni am lucrat trei ani numai faza de apărare, n-am lucrat niciodată atacul. Ne apăram, apoi contraatac și faze fixe.

La CFR fază de apărare nu fac, doar când fac presing la adversar în teren. Nu lucrăm faza de apărare la noi în careu pentru că nu vreau. Aaaa, că sunt situații ca în meciul cu Slavia Praga, care ne-a făcut să ne apărăm la noi în careu, atunci am fost siliți să ne apărăm. Cu cât înaintezi în vârstă prinzi experiență mai mare, dar mie mereu mi-a plăcut să mă adaptez la ce jucători am„, a mai mărturisit antrenorul lui CFR Cluj. 

Written by 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *