Una dintre marile legende ale Universității Cluj a revenit marți, 22 septembrie, „acasă”, în locul în care a scris pagini importante din istoria „Șepcilor roșii”. Este vorba despre Septimiu „Tim” Câmpeanu, unul dintre cei mai importanți și îndrăgiți fotbaliști din istoria clubului, prezent la lansarea volumului „Tim Câmpeanu – Viața în alb și negru”, o carte semnată de jurnalistul și scriitorul Ovidiu Blag și publicată de Editura Cuantic.

Evenimentul de lansare a avut loc în sala de conferințe a Cluj Arena și a reunit oameni care au legat, într-un fel sau altul, poveștile lor de Universitatea Cluj. De la foști colegi, suporteri, jurnaliști, reprezentanți ai clubului, oameni din lumea sportului, dar și fiul său. Printre cei prezenți s-au aflat autorul Ovidiu Blag, jurnalistul și scriitorul Alin Fornade, cel care a semnat prefața cărții, editorul Hadrian Mateescu și Mihai Moga, Brand Manager al FC Universitatea Cluj.

Vizibil emoționat, Tim Câmpeanu a vorbit despre întâlnirea de la Cluj Arena și a avut însă o semnificație mult mai profundă decât aceea a unei simple lansări de carte. A fost o revenire în mijlocul oamenilor pe care i-a considerat mereu familia sa, după decenii în care viața l-a purtat departe de Cluj și de stadionul pe care a devenit un simbol.

Cu vocea tremurândă și copleșit de emoție, fostul mare atacant a vorbit despre copilărie, fotbal,”U”, despărțirea dureroasă de România, viața din Germania și oamenii care i-au rămas aproape de suflet.

„Fotbalul l-am iubit, dar clubul mi-a făcut inima în formă de «U»” – Tim Câmpeanu

Lansare de carte plină de emoții

Povestea volumului „Tim Câmpeanu – Viața în alb și negru„ a început aproape întâmplător. După retragerea din activitate, fostul fotbalist se gândea să-și pună viața pe hârtie, pentru a-și ordona amintirile și pentru a le lăsa familiei o mărturie despre omul și sportivul care a fost.

„În primul rând, vreau să vă mulțumesc tuturor că îmi faceți onoarea de a fi de față la lansarea cărții pe care am scris-o cu domnul Ovidiu Blag, cu domnul Hadrian Mateescu și domnul Fornade. Sigur că emoțiile mă copleșesc când revin acasă, revin în sânul vostru și faptul că-i revăd pe mulți dintre voi mă bucură, mă atinge la inimă. Cine știe unde eram dacă soarta nu m-ar fi despărțit de voi, fără să vreau, dar așa a fost să fie.

Sper să vă spun prin cuvinte simple, sportive, ceea ce simt față de voi și ceea ce am vrut să realizez prin această carte. Aș vrea să vă spun pe scurt și cum am început să scriu această carte. Ca oricare dintre noi, când se apropie de pensie, se întreabă ce fac după, când nu vor mai lucra, nu vor mai avea ocupație. Mă întrebau soția și copiii și le-am spus că voi scrie o carte despre viața mea, să văd și eu ce fel de om am fost, că nici eu nu mai știu să-mi ordonez trecutul, să văd ce predomină în viața mea, binele sau răul.

Din păcate, după ce am ieșit la pensie, am avut cancer de prostată, am fost operat. A mai trecut un an și tot așa ziceam, că scriu săptămâna viitoare, până când într-o seară de noiembrie mă sună domnul Ovidiu Blag. Nu ne cunoșteam personal, dar îl știam din auzite. Mă întreabă: „Domnul Câmpeanu, nu v-ați gândit să scrieți o carte despre viața dvs.?”. „Cum să nu!” Și mi-a propus să o facem împreună, imediat am spus „da”, am simțit că a fost ceva supranatural. Chiar eram cu gândul de a începe să scriu și chiar în momentul acela mă sună domnul Ovidiu Blag. Îi mulțumesc pentru apelul de atunci și sper să fi reușit să scoatem o carte interesantă pentru voi toți, în care mi-am descris începuturile.

Poate am scris mai multe decât trebuia să scriu, dar am vrut să vă descriu exact cum a fost viața mea și să trăiți și voi momentele prin care am trecut. Au fost și bune, și rele, dar cred că am ajuns undeva unde nici nu mă așteptam. Am ajuns iar printre voi, vă văd iar, acum simt că sunt fericit văzându-vă pe voi. A venit un copil de mingi de pe vremuri să îmi ceară un autograf, ceea ce e inimaginabil.

Nu știu ce e mai interesant să vă zic din carte, dar au fost 2-3 momente în viață care au fost decisive pentru mine. Copilăria, junioratul și toată perioada petrecută la ”U” Cluj au fost ceva de vis. Nu îmi imaginam că pot iubi ceva mai mult decât fotbalul. Fotbalul l-am iubit, dar clubul mi-a făcut inima în formă de ”U”.

Aș dori să mai spun că viața mea a fost condusă de destin, de un destin pe care nu mi l-am dorit niciodată. Niciodată nu am vrut să părăsesc România, să părăsesc Clujul, pe ”U”, pe voi. Asta era viața mea și asta mi-am dorit întotdeauna, la ”U” să-mi fac o carieră și după ce voi atârna ghetele în cui, dar nu a fost să fie așa. Cred că am luat hotărârea cea mai bună, cea mai corectă, chiar dacă pentru mine a fost cel mai emoționant moment despărțirea de „Municipal”. De la o zi la alta, am fost nevoit să părăsesc ”U” și nimeni nu știa că voi pleca și nu mă mai întorc. Am venit singur pe „Municipal”, am pupat gazonul… cred că a fost cel mai greu moment din viața mea, dar mai bine citiți în carte, că nu mă simt în stare să vă spun acum.

În orice caz, să știți că am trecut prin multe grele, ca fiecare dintre noi. Am mers înt-o țară străină și nu mi-a fost deloc ușor necunoscând limba și neavând șansa de mai juca fotbal, pentru că am fost suspendat un an de zile de Federația Română de Fotbal, prin UEFA. Avusesem ofertă de la Borussia Monchengladbach, iar cel care m-a ajutat foarte mult este prietenul meu Mircea Barna. Încet, încet, mi-am făcut drumul și în țara asta mai ostilă, mai rece. Am învățat și limba, chiar dacă nu am avut nevoie de 3-4 luni cum mi-am propus, ci de 3-4 ani. Mi-am făcut drumul în viață cum am putut, dar cu sufletul și cu gândul am fost întotdeauna alături de ”U” și de suporterii care m-au îndrăgit.

Acum, că sunt din nou în mijlocul vostru, retrăiesc momentele frumoase din trecut. Vă recomand să citiți cartea, cred că e reușită și veți afla mai multe despre mine și viața mea. Am fost deschis și în carte, iar felul în care domnul Ovidiu Blag a scris e ceva deosebit și introducerea domnului Fornade m-a făcut să mi se înmoaie picioarele. Vă mulțumesc tuturor că ați venit și m-ați onorat cu prezența dumneavoastră”, a spus personajul central al cărții și una dintre figurile emblematice ale istoriei Universității, Septimiu Câmpeanu.

Această carte urmărește traseul unui fotbalist care și-a legat numele de Universitatea Cluj, dar și povestea unui om care a trecut prin despărțiri, momente dificile și schimbări radicale de destin. Câmpeanu a vorbit deschis despre plecarea din România și despre momentul în care a fost nevoit să lase în urmă clubul pe care nu și-ar fi dorit niciodată să-l părăsească.

Despărțirea de „U” a rămas una dintre cele mai dureroase amintiri ale sale. A povestit cum a revenit singur pe stadion, a sărutat gazonul și a plecat fără să știe că acea zi reprezenta, de fapt, finalul unei etape esențiale din viața sa. Tim nu și-a mai putut stăpâni emoțiile și a izbucnit în lacrimi în momentul când a povestit acest episod.

A urmat Germania, o țară în care a ajuns fără să cunoască limba și în care a fost nevoit să o ia practic de la zero. Suspendarea de un an, impusă după plecarea din România, i-a complicat și mai mult parcursul fotbalistic. În ciuda tuturor obstacolelor, Câmpeanu și-a construit un nou drum, a învățat limba germană și a continuat să fie implicat în fotbal.

Autorul vizibil copleșit de emoții la lansare

Autorul Ovidiu Blag a descris cartea drept povestea unui om care a reușit să-și păstreze legăturile esențiale cu familia, cu soția sa și cu Universitatea Cluj.

„Sunt absolut impresionat și asta din momentul în care am luat legătura cu domnul Câmpeanu. Se întâmpla asta în noiembrie. Vreau neapărat să transmit emoția mea vis-a-vis de felul impecabil în care cei de la Universitatea Cluj au organizat acest eveniment. Este un semn de mare respect pentru Tim Câmpeanu și pentru dumneavoastră, cei care rezonați cu simbolul Universității Cluj. Consiliul Județean, Cluj Arena, Universitatea Cluj și toți cei care au făcut posibil acest eveniment sunt de multă vreme promotorii Universității Cluj și cu siguranță vor rămâne în memoria colectivă ca entități care au înlesnit o reîntâlnire cu acest adevărat personaj al fotbalului românesc.

Mulțumesc foarte mult presei care e aici prezentă și, dacă nu e aici prezentă, e cu inima alături de Tim Câmpeanu și evidențiază tot ce se va întâmpla în aceste zile și o reverență pentru toți suporterii Universității Cluj, care odată că l-au văzut jucând, apoi au povestit altora care nu l-au văzut jucând și astfel Tim Câmpeanu rămâne de 50 de ani un simbol al acestei echipe.

De foarte puține ori am fost atât de impresionat, dar o să trec peste povestea asta, spunându-vă altceva, că stăm în fața unui adevărat personaj, un supraviețuitor și un om care a reușit să construiască o adevărată poveste de dragoste, o poveste de dragoste pentru soția lui și o poveste de dragoste pentru ”U” Cluj. Sunt lucrurile care îl impresionează și am stat de vorbă destul de mult cu domnia sa până la lacrimi. A transmis asta și familiei sale, iar aici e fiul său, un mare posibil jucător care a fost din păcate accidentat și a ratat o carieră pe care chiar Tim i-o prefigura ca fiind una chiar mai luminoasă decât a domniei sale.

Sigur că nu o să povestesc cartea și nici nu-mi place să vorbesc despre demersul meu de a pune în operă viața lui, ci mai degrabă o să spun că Tim Câmpeanu a fost jucătorul simbol al Universității, un adevărat magician, un om de care s-a îndrăgostit lumea iremediabil, dar a fost și omul care a părăsit totul de dragul soției sale pe care a cunoscut-o la 19 ani. Soția lui a scăpat de cancer și uite că împlinesc 50 de ani de căsnicie. Tim Câmpeanu a scăpat de cancerul de prostată și uite că e aici alături de ”U” și se pune întrebarea: este sau nu un învingător Tim? Și cartea aceasta ni-l prezintă ca fiind un invingător, pentru că a rămas alături de soție, a rămas alături de familie și a rămas în inimile voastre”, a spus, cu emoție, Ovidiu Blag.

La rândul său, jurnalistul Alin Fornade a mărturisit că provocarea de a scrie prefața a fost cu atât mai mare cu cât nu l-a prins pe Câmpeanu jucând. Legenda fotbalistului a ajuns însă la el prin poveștile suporterilor și ale celor care au văzut pe viu execuțiile spectaculoase ale fostului atacant.

„Când Ovidiu Blag mi-a propus să scriu prefața acestui volum prima dată n-am știut dacă sunt în stare să răspund acestei provocări. Nu îl văzusem pe Tim Câmpeanu jucând și asta era cea mai mare provocare pe care trebuia să o rezolv. Discutasem o singură dată cu dânsul la telefon, când unchiul domnului Septimiu Câmpeanu, căpitanul de cursă lungă Remus Câmpeanu, mărturisise că nepotul lui, mutat între timp în Germania, avea o problemă gravă de sănătate și risca să-i fie amputat degetul mare de la piciorul drept. Îmi spunea atunci, în acel dialog telefonic, că era un blestem al portarilor cumva, dacă s-ar fi întâmplat. Din fericire, îl vedem aici, a trecut peste acea problemă, este bine, este sănătos și a primit și acest cadou, o carte despre o carieră extraordinară.

Încercând să trec la fapte, știam despre Tim Câmpeanu așa cum auzisem și despre alte legende ale clubului Universitatea Cluj. Tim Câmpeanu venea spre mine din diverse povești auzite de la suporteri, care mergeau la antrenament să îl vadă cum execută lovituri libere. Povesteau de niște execuții magistrale, iar Tim Câmpeanu a marcat generații de suporteri. Am citit că cel mai frumos gol marcat de domnul Câmpeanu a fost în copilărie, cu călcâiul, din foarfecă, la vinclu. Nici nu mi-am putut închipui. E un gol pe care nu putem să-l revedem, doar să-l povestim, și atunci mi-a fost și mie ușor, chiar dacă nu-l văzusem pe domnul Câmpeanu pe gazon. Am venit la Cluj doar în anii studenției, iar dânsul nu mai juca pe atunci. Să-l credem, deci, pe cuvânt cu acel gol și pe fanii care mergeau la stadion și îl vedeau pe Tim Câmpeanu executând lovituri libere care mergeau spre magie și erau o declarație de libertate a unui Cluj care rămânea o oază de boemie într-un fotbal care urma să se militarizeze.

Apoi am citit manuscristul, am descoperit un personaj care era performant și în afara gazonului, un personaj sincer în acea convorbire. De obicei, știm că atacanții sunt egoiști. Domnul Câmpeanu și-a sacrificat ultimii anii din carieră pentru a-și ajuta soția să treacă printr-o boală gravă. A renunțat la niște ani de fotbal, pe care putea să-i mai aibă la nivel înalt. Dânsul vine iar ca o poveste care întregește ceea ce înseamnă Universitatea Cluj, dintr-o perioadă în care școala și sportul făceau echipă, iar Universitatea și „studenții” nu erau doar niște denumiri care apăreau în catalogul fotbalului românesc, ci erau suținute și de fapte. Remarcat de toată lumea pentru ușurința cu care se demarca pe teren, dânsul a reușit să fie la fel de descurcăreț și în afara gazonului. De profesie inginer-geolog, a reușit să ajungă contabil-șef la o firmă din Germania. E un mare lucru pentru un fotbalist plecat acolo fără ca măcar să cunoască limba.

Mai târziu a trecut și peste acea problemă de sănătate care risca să se încheie tragic și acum vine și această propunere a lui Ovidiu Blag, pe care o avem deja concretizată în această carte. Între coperți e o lume întreagă, o lume care astăzi pare deja dispărută. E cartea, dacă vreți, a unei generații de suporteri. E întoarcerea acasă a lui Tim Câmpeanu și reverența sa față de publicul care l-a iubit. Această carte e, totodată, un prilej să ne amintim de ce iubim acest sport, pentru o lovitură liberă frumoasă ca o poezie, pentru un atacant care se duela cu mingea în loc de spadă și care purta mândru, în loc de armură, dragostea tribunei. Pentru cei care l-au văzut jucând, această carte e un prilej de a le demonstra familiei și prietenilor că nu au visat. Pentru cei care nu l-au văzut jucând, cum sunt și eu, e un motiv de a citi și de a rămâne cu portretul unui mare jucător, cu portretul Universității Cluj. Ca o sinteză a acestei cărți, spune pe cine iubești ca să-ți spun cine ești”, au fost cuvintele celui care prefațează volumul, Alin Fornade.

Cartea „Tim Câmpeanu – Viața în alb și negru” devine astfel mai mult decât biografia unui fotbalist. Este povestea unei generații, a unei echipe și a unei relații construite în timp între un jucător și oamenii din tribune. Este povestea unui fotbalist care a plecat din Cluj, dar care, în propriile cuvinte, nu a plecat niciodată cu adevărat din familia lui „U”.

Volumul poate fi achiziționat de pe site-ul editurii Cuantic sau din magazinul oficial FC Universitatea Cluj de la Cluj Arena.