Garda de Fier (Mișcarea Legionară) condusă de Horia Sima s-a instalat la guvernare în 14-15 septembrie 1940, în coaliție cu generalul Ion Antonescu (atunci Ion Antonescu, conducătorul Armatei, încă nu era declarat mareșal n.r.), care era cunoscut ca având simpatii pentru Mișcare încă din perioada în care la conducerea acesteia se afla fondatorul ei, Corneliu Zelea Codreanu zis și ”Căpitanul”, lichidat la comanda regelui Carol al II-lea.

Odată cu alianța Antonescu-Sima, Regatul României devenea Stat Național-Legionar. Era condus de o alianță iar Monarhia supraveghea jocul politic. Puterea efectivă era împărțită între Antonescu și Legiune.

De ce s-a ajuns la asta?

Inițial decizia de a face un guvern cu legionarii a fost pusă sub semnul îndoielii de Antonescu și de conducerea germană (nazistă) din România, care era aliată cu Cel de-al treilea Reich împotriva rușilor, deși Legiunea părea simpatizanta lui Hitler. Mișcarea avea un caracter revoluționar, dar generalul s-a lăsat copleșit și a acceptat coaliția cu aceștia după ce Horia Sima a convocat pe 13 septembrie o adunare impresionantă la care au luat parte zeci de mii de legionari. Să mai spunem că alianța se datora și ultimelor alegeri unde Garda de Fier ieșise al treilea partid al țării! Partidele țărănesc și liberal dar si social-democrații au refuzat alianța cu legionarii, în fond cu extrema dreaptă. Antonescu a fost deci nevoit să meargă pe mâna legionarilor ca să conducă ce mai rămăsese din vechiul regat al României, ciuntit după pactul Ribentropp-Molotov și Cel de al doilea Arbitraj de la Viena, unde România a pierdut Bucovina, Basarabia și Transilvania de Nord.

După ce a bătut palma cu legionarii aceștia au primit funcții în guvern: Horia Sima, vicepreședintele Consiliului de Miniștri, Constantin Petrovicescu , ministru de Interne, Mihail Sturdza ministru de Externe, Trăian Brăileanu, ministru al Educației Naționale, Cultelor și Artelor, Vasile Iașinschi, ministru al Muncii, Sănătății și Ocrotirii Sociale și Alexandru Constant, secretarul de Stat pentru Presă și Propagandă Națională.

Cum a influențat Legiunea viața sportivă?

În sport, Garda de Fier și-a pus rapid în practică ideologia, iar echipele din spațiul românesc sau reorganizate în alt oraș au renunțat în cea mai mare parte la jucătorii și angajații cu origini evreiești sau maghiare, iar jucătorii rămași s-au înscris în Legiune.

Reporterii Sportul Clujean au citit colecția Gazeta Sporturilor din perioada ascensiunii Gărzii de Fier și a Statului Național Legionar. Gazeta Sporturilor, fondată în 1924, a apărut ca publicație legionară în octombrie 1940 sub comanda „camaradului” Virgil Popescu și nu se sfia să laude o echipă de fotbal atunci când aceasta renunța la jucătorii sau angajații cu origini maghiare sau evreiești. Spre exemplu în numărul din 12 septembrie 1940, Gazeta Sporturilor titra pe prima pagină „Ripensia s-a românizat”, iar într-unul dintre intertitlurile articolului era ” Ripensia nu mai are jidani”. De altfel, echipele pur românești au primit și anumite avantaje, cel mai cunoscut exemplu fiind Unirea Tricolor din București, care a rămas în prima divizie la intervenția generalului Gabriel Marinescu (devenit președinte al federației), cu toate că inițial retrogradase. Culmea, Marinescu, Prefect al Capitalei, a fost ucis ulterior chiar de legionari în cadrul masacrului din închisoarea Jilava.

Universitatea Cluj încadrată complet în Legiune

În 1940 Universitatea Cluj a avut parte de una dintre cele mai sumbre perioade din istoria clubului, atunci când a luat calea exilului la Sibiu, după ce a avut loc ce de-al doilea Arbitraj de la Viena. Conform „Memoriilor” lui Mihail Manoilescu, ministrul de Externe care a semnat actul de la Viena, acesta a leșinat după semnarea acestuia, atât de dur a fost. Transilvania de Nord cu tot cu orașul Cluj-Napoca a intrat în componenta Ungariei, conduse de regentul Horthy Mikos. Culmea, Ungaria si România erau aliate cu naziștii împotriva rușilor și englezilor. Restul Europei era deja sub bocanc nazist!

În numărul din 31 octombrie 1940 al Gazetei Sporturilor era anunțat faptul că Universitatea Cluj este primul club încadrat complet în Legiune. Publicația legionară a lăudat inițiativa clubului de a se conforma noilor rigori ale statului și evidențiază că:” Este bine să se știe că 8 din cei 11 jucători ai primei echipe sunt vechi luptători legionari, oameni care au suferit direct atrocitățile prigoanei din cauza credinței lor în izbânda legionară”. De asemenea, în final Gazeta Sporturilor amintește că „studenții” vor arbora pentru prima dată insigna Gărzii de Fier în partida cu FC Brăila. Meci care a fost pierdut de „studenți” la limită cu scorul de 4-3.

Dar relațiile dintre legionari și generalul Antonescu s-au înrăutățit. Iar Statul Național Legionar a eșuat după doar patru luni. Legionarii s-au revoltat dar Hitler a mers pe mâna lui Antonescu. Legionarii au încercat să îi submineze autoritatea lui Antonescu, dar cum Germania nazistă avea nevoie de liniște în România, pentru că importa petrol de aici pentru mașinăria de război, i-a dat acordul lui Antonescu care a înăbușit cu ajutorul Armatei rebeliunea legionară.

Ulterior cluburile sportive, ieșite de sub influența legionară, au acceptat iar sportivi maghiari și evrei. Teroarea legionară se risipise…

Reporteri: Cătălin Stroia, Tiberiu Fărcaș

FOTO Principal: Romulus Lazar- „U” Cluj – CFR Severin, meci la Sibiu, cu ”U” în exil după decizia de la Viena.