Suntem în plină adulație pentru un sportiv român, tenismana Simon Halep, care a reușit cea mai mare performanță din istoria tenisului românesc.

La Cluj e adulat un club de fotbal, acum în Liga a 2-a. El se numește ”U” Cluj și e foarte iubit. Și chiar dacă fanii, justificat, sunt acum supărați pe echipă, după ratarea promovării, clubul tot e adulat. Un club cu o singură performanță, o Cupă a României (1965), din cinci finale jucate. Într-o sută de ani. Căci la toamnă, Universitatea Cluj, clubul sportiv actual și echipa de fotbal, doi siamezi, împlinesc 100 de ani.

100 de ani într-o țară cu istoria modernă a României e mult. E ceva. Are o simbolistică aparte.

De ce tot orașul ține cu ”U”? Nu știu. De ce peste tot vezi mașini cu fanioane, cu fulare, cu abțibilde cu ”U” lipite pe ele? De ce ”U” are așa galerie mare, una din primele cinci din țară deși are un singur trofeu câștigat? Habar nu am.

Ce s-a întâmplat înainte de 1919, în Imperiul Austro-Ungar, la Budapesta, Leizpizg, Viena, Praga, cum de au făcut studenții români din Ardeal Societatea Sportivă Petru Maior la Budapesta. Ce s-a întâmplat apoi, după Marea Unire din 1 decembrie 1918, la Cluj, în saloanele Automobilului Clubului Român, de au înființat pe ”U” Cluj?

Totul e legat de Universitate. Ea e placa turnantă. În jurul ei s-a închegat tot, Universitatea Daciei Superioare, apoi Universitatea Regele Ferdinand. Ea înseamnă, și acum, după 100 ani, tinerețe, energie, forță. ”U” Cluj nu e un club construit, la început și mult timp după pentru a performa cum cere acum lumea postmodernă.

Acum e timpul trofeelor, a campionatelor câștigate. „U„ vrea să rămână ”echipa elanurilor nestăvilite”, cum spune marele Ioan Chirilă, sau va fi obligată să înceapă urgent să fie pragmatică și să cucerească la rândul ei. Nu știm. Eu nu știu cum e mai bine. Nu e singură în oraș și e bine asta. Rivalitatea cu CFR Cluj, alt club clujean interbelic și actuala campioană a României, e importantă, și o obligă pe „U„.

Din vechiul campionat local interbelic, de după Marea Unire, au traversat timpurile doar două: „U” și CFR. Ultimii 20 de ani au arătat un CFR pragmatic care a luat trofee interne și a jucat la nivel bun în Europa.

La ”U” a fost și este multă frământare. Se simte acut nevoia ca ”U” să promoveze în Liga 1. De aceea nu a venit lumea la meciul cu PAOK. De aceea meciul, dincolo de strategiile de PR, nu a atras. Și nici scorul nu contează, pentru că Universitatea este departe de a fi o echipă pregătită iar PAOK, s-a văzut, e o echipă solidă, la alt nivel. Meciul amical de vineri a fost o acțiune care nu prea a reușit, care nu a creat emoție în fanii lui ”U” și nu a atras. Cel mai bun moment al evenimentului a fost cel din pauză, unde jocul de lasere cu mesaje din istoria ”șepcilor roșii” și filmulețul cu imagini de arhivă care a rulat pe ecrane a emoționat. A surprins plăcut.

Cum mi-ar fi plăcut să fie evenimentul de Centenar al lui ”U”?

Întâi mi-ar fi plăcut să fie organizat de clubul Universitatea. Mi-ar fi plăcut ca noul lot să fie prezentat în cadrul unui eveniment, cum se zicea pe timpuri, ”de sunet și lumini”, așa cum a fost mai demult cel din Piața Unirii, foarte reușit. Mi-ar fi plăcut ca o orchestră să cânte în fața peluzei iar aceasta, Peluza, fidelă mereu, să fie implicată în proiectul evenimentului și să se cânte împreună cu orchestr marile melodii ale lui ”U”, așa cum bine a făcut Scena Urbană doi ani la rând chiar în față la Universitate. O simbolistică clară, ”U” e Universitatea și Universitatea e ”U”. E legătură indestructibilă. Încă.

Mi-ar fi plăcut ca fotbaliști crescuți la „U”, cum sunt Gabi Giurgiu, Tavi Abrudan și Alexandru Păcurar să fi primit un buchet de flori la retragere din partea clubului.

Iar Tim Câmpeanu (eu nu am prins atacant mai bun la ”U” din anii 80 până acum, felicitări Sports Festival că l-ai adus la Cluj) și alte glorii selectate de club să fie invitate să spună câteva cuvinte. Să facă un tur de pistă, ca în 2011.

Și la final să se cânte de către toți, români, portughezi, jucător din Capul Verde, public, oficiali ai clubului, glorii, imnul compus pe ”Oda bucuriei” de Ludwig van Beethoven, superba ”Slavă ție, studenție” într-un moment coordonat dinainte și anunțat de speecherul stadionului.

Poate la toamnă se va face, ar merita.

Doar e Centenarul lui ”U„ Cluj.