Editorial de Tiberiu FĂRCAȘ

„U” Cluj este o idee, o stare de spirit, o traumă colectivă adesea și o descătușare de bucurie – mai rar. Acum, după 107 ani de când studenții români s-au adunat din marile orașe ale Imperiului devenit cenușă, echipa elanurilor nestăvilite poate transforma legenda în glorie. Ce săptămână e dată „Șepcilor roșii” să trăiască! Pornită de pe tăpșanele Diviziei D, frustrată de succesele eternei rivale din Gruia care cucerea campionat după campionat, „U” a construit ardelenește, pas cu pas, divizie cu divizie, și a urcat aproape de Everest. Mai are 5 zile în care poate atinge vârful! Și dacă nu va fi să fie, steagurile alb-negre tot vor flutura, iar Ideea va merge mai departe. Dar cine ar fi crezut asta în octombrie 2025? „U” joacă cu două trofee pe masă, ceva inimaginabil, ceva ce nu s-a mai întâmplat niciodată! Și pentru fanii lui „U”, forjați în subzistență, și eșecuri, cu puține bucurii, este ceva neobișnuit: gustul măreț al performanței! „U” Cluj e o Idee, dar după 107 ani este o idee care poate fi turnată în gloria literelor de pe două trofee.

Acum, la o zi de finala Cupei și patru de meciul decisiv de la Craiova pentru titlul de campioană, trebuie să coborâm în istorie, să ne întrebăm ce-ar fi simțit oare marele Aurel Guga, atacantul impetuos al „U”-ului interbelic, vârful naționalei și întâiul său căpitan, participant la Montevideo la primul Mondial, în Uruguayul lui 1930. Dar oare ce ar spune Mircea Luca, fotbalistul-doctor al cărui nume îl poartă neoficial stadionul din Parcul Central? Visa oare când discuta cu Ioan Chirilă că „U” va depăși romantismul epocii și va deveni echipa pragmatică ce joacă două finale în cinci zile?

Acel Mircea Luca, care câștiga singura Cupă – singurul trofeu din panoplia studenților – a scris superb despre noaptea de după câștigarea Cupei contra lui Dinamo Pitești, acel 2-1 de neuitat: „Am ieșit din vestiar către miezul nopții. Ne-au întâmpinat flăcările studenților. Am avut o clipă impresia că suntem în Verona medievală. Am intrat cu mare greutate în autobuz. Prin ferestrele deschise zburau buchetele de flori. O fată s-a înălțat pe vârfuri și mi-a întins o garoafă. Apoi, ca la o comandă, toți cei de jos au început să cânte Gaudeamus. Și ne-au petrecut cântând până spre Izvor” (Ioan Chirilă, „Șepcile roșii”). Iar marele Remus Câmpeanu, marcator în finala cu Piteștiul, spunea: „Țin minte că am călătorit la București cu avionul, la întoarcere la fel. A fost o euforie incredibilă. Mi-a rămas o imagine în minte pe care nu o pot uita: la revenirea cu avionul la Cluj, am văzut mulțimea de suporteri fericiți care scandau numele lui «U»”.

Iar tot acest drum nu ar putea fi închipuit fără Ioan Ovidiu Sabău, antrenorul civilizat care a tot spus, repetat și repetat, că nu e mulțumit, că vrea mai mult, că vrea o altă mentalitate la „U”, un altfel de club, modern, bine finanțat, cu bază de antrenament proprie, cu jucători buni. Și a tot apăsat pe placa asta până ce a dus pe „U” întâi în play-off și apoi, pentru prima oară după mulți, mulți ani, în cupele europene. Așa că șapca roșie trebuie scoasă în fața acestui simbol u-ist, care nu a ezitat să vină în Divizia C ca să promoveze pe „U” în B și apoi în A. Ce fidelitate față de Simbol!

Infuzia de stil italian venită în era post-Sabău a fost adusă de fostul căpitan lazial, Cristiano Bergodi, renumit antrenor în România și cel care i-a „furat” lui „U” tocmai o Cupă, în 2023. Iată că viața face ca Bergodi să aibă acum șansa unei revanșe față de poporul U-ist, să câștige Cupa României și să intre în istorie. Iar la patru zile este la orizont Eventul, adică marele meci cu Craiova din Bănie, unde, dacă „șepcile” câștigă, au campionatul aproape în buzunar. Titlul s-ar putea decide cu Dinamo, pe stadionul „Mircea Luca”, în ultima etapă, la Cluj! Cum e viața, cum le aranjează ea! Totul însă depinde de fotbaliștii și stafful lui „U” Cluj, club aflat pentru prima oară în zeci de ani în fața performanței sportive absolute.

Gheorghe I. Bodea a scris că „U” e o Idee, pe urmele lui Fane Cârjan. Indiferent ce se va întâmpla în aceste cinci zile incendiare, Ideea va dăinui. Fanii vor fi oricum aproape de Simbol, fie pe miriștile Diviziei D, fie pe stadioanele moderne pe care acum s-ar putea auzi imnul Ligii Campionilor – iar fanii ar trebui să-l învețe!