Într-o finală care a ținut publicul cu sufletul la gură până la ultima aruncare liberă, U-Banca Transilvania a a cucerit pentru a șaptea oară Cupa României, după un succes dramatic, 85-84, în fața marii rivale, CSM CSU Oradea.

Meciul a fost o nouă filă incandescentă în istoria duelurilor dintre cele două forțe ale baschetului românesc, iar alb-negrii au demonstrat încă o dată că știu să gestioneze presiunea momentelor decisive. Prin această victorie, trupa lui Mihai Silvășan devine cea mai titrată echipă din istoria competiției, consolidându-și statutul de etalon al Cupei României.

La exact doi ani de la precedenta ispravă, când pe 18 februarie ridicau al șaselea trofeu după finala cu Rapid, clujenii repetă performanța și păstrează intact palmaresul confruntărilor directe cu Oradea în ultimul act al competiției.

Duel în oglindă: echilibru, orgolii și replici tăioase

Mihai Silvășan a mizat pe același nucleu care trecuse de Steaua și Dinamo, trimițând în teren un prim „cinci” format din Russell, Guzman, Creek, Ceaser și Altit. De partea cealaltă, gazdele au replicat cu Richard, Bropleh, Sy, Nzekwesi și Nicolescu, într-o formulă menită să impună ritmul încă din start.

Finala a debutat sub semnul echilibrului, cu Ceaser inaugurând tabela după o recuperare ofensivă. Replica orădenilor a venit târziu, dar apăsat, iar după primele minute de tatonare bihorenii au reușit să se desprindă la două posesii. Tripla lui Guzman și execuțiile de la distanță ale lui Richard au transformat sfertul inaugural într-un schimb de lovituri de la distanță, însă Oradea a încheiat primele zece minute în avantaj, 25-21.

Sfertul secund a adus revenirea clujenilor, impulsionați de Miletic și Molinar. Pivotul sârb a dominat spațiul de sub panou, iar contraatacul declanșat de Russell a reaprins energia „alb-negrilor”. Conducerea s-a schimbat de mai multe ori, semn al tensiunii care plana asupra arenei. Un parțial de 7-0 orchestrat de Richard și Molinar a dus Clujul la cel mai mare avantaj din prima repriză, iar la pauză tabela indica 46-43 pentru U-BT.

Ultimul sfert: final pe muchie de cuțit, sânge rece și o liberă cât un trofeu

Repriza secundă a continuat în aceeași notă dramatică. Nicolescu și Sy au ținut Oradea în joc, în timp ce Russell și Fatts au răspuns cu execuții curajoase. Lottie, revenit după accidentare, a explodat ofensiv și a readus gazdele la conducere înainte de finalul sfertului trei. Totuși, tripla lui Fatts din ultimele secunde a trimis Clujul în avantaj în actul decisiv, 69-68.

Ultimele zece minute au fost un veritabil thriller. Oradea a început mai bine și s-a desprins la șapte puncte, profitând de inspirația lui Bropleh și Lottie. Dar când presiunea a atins cote maxime, experiența și luciditatea clujenilor au ieșit la rampă. Miletic a lovit de la distanță în meciul în care a atins borna de 500 de puncte pentru U-BT, Russell a pătruns decisiv, iar defensiva ardelenilor a produs faza-cheie: recuperare, tranziție rapidă și triplă care a întors soarta finalei.

Cu mai puțin de un minut pe ceas, Molinar a transformat două libere cruciale pentru 84-81. Oradea a egalat dramatic, însă ultima posesie a aparținut Clujului. Faultat pe pătrundere, Fatts a mers la linia de pedeapsă cu 19 secunde rămase. A înscris prima liberă, suficient pentru a înclina definitiv balanța. Ultimul atac al gazdelor nu a mai găsit ținta, iar sirena a consfințit o nouă pagină de glorie pentru U-BT.

85-84, scor final. O victorie la limită, un trofeu istoric și confirmarea unei dominații construite cu răbdare, caracter și nervi tari. Clujul e din nou pe tronul Cupei României, iar Oradea rămâne, încă o dată, martora unei finale care a ars până la ultima secundă.

Ce a declarat Mihai Silvășan la finalul jocului:

Un meci foarte disputat, cum îi stă bine unei finale. Am încercat toată săptămâna să îi fac pe băieți să înțeleagă că nu va fi ușor. Unii dintre ei, jucând în două competiții diferite și puțin mai puternice decât Liga Națională, au avut tendința să trateze puțin superficial însă a fost treaba mea să le spun și să îi fac să simtă că nu va fi ușor, mai ales într-o finală cu Oradea, în care am experiență foarte, foarte multă, aici, la ei acasă.

Știam cu siguranță că nu vor ceda și își vor dori foarte mult să își adjudece trofeul. Felicit echipa din Oradea pentru luptă. Fiecare dintre cele două formații putea câștiga. Cred eu că a fost un meci foarte bun pentru baschet. Mă bucur din nou că noi am ieșit învingători și ne-am adăugat un nou trofeu la palmares.

Puteam închide meciul puțin mai devreme, însă nu mă așteptam să îi dominăm, nu mă așteptam să câștigăm la 20 de puncte, evident, îmi doream, orice antrenor își dorește să nu aibă emoții pe final. Este o finală, am trecut prin foarte multe finale și într-un singur meci e foarte dificil de pronosticat un scor cum crede toată lumea că gata, suntem învingători și câștigăm la 20 de puncte.

Nici vorbă de așa ceva, nu m-am gândit la asta și cred eu că ar fi fost total greșit să așteptăm de la acest meci o victorie clară. Tensiunea unei finale există, vă dați seama, ce finală ar fi dacă nu ar exista tensiune și un anumit nivel de presiune.

Face parte din joc, face parte din sport și este unul din motivele pentru care sportul este frumos, mai ales cel de echipă. Mi-am dorit ca echipa mea să fie cea mai bună versiune a ei, cu siguranță nu am fost în cea mai bună versiune, am făcut multe greșeli, însă, până la urmă, învingătorii găsesc o cale de a ieși în față indiferent de ce se întâmplă și de problemele apărute pe parcursul unui joc. 

Foto: © u-bt.basketball