inspiraTIFF, cu campionul Horia Tecău, la Cluj-Napoca: „Succesul pentru mine înseamnă plăcerea și bucuria de a face sport”

Unul dintre cei mai importanți jucători de tenis din România, Horia Tecău, 35 ani, campion la dublu la Wimbledon, a luat parte la un interviu inspiraTIFF duminică, 2 august, în cadrul ediției a 19-a a Festivalului Internațional de Film Transilvania, găzduit de Cluj-Napoca.

Tecău a răspuns, punctual și extrem de deschis, întrebărilor adresate de jurnalistul Mihnea Măruță și publicul participant la sesiune.

Aceasta a vorbit despre perioada petrecută în timpul stării de urgență, despre experiența pe care a avut-o la Academia de tenis a lui Nick Bollettieri, acolo unde s-a format ca și jucător profesionist, dar și despre psihologie sportivă sau mental coach, lucruri pe care acesta le consideră foarte importante în dezvoltarea unui sportiv.

„Această perioadă ne-a făcut pe toți să stăm acasă, să observăm ce se întâmplă, am stat acasă foarte mult și eu. Încă de la început am luat-o ca o oportunitate de a mă odihni, după multe tensiuni, meciuri și antrenamente, simțeam nevoia de a mă vindeca. Și mi-a prins bine. M-am vindecat după o accidentare mai veche pe care am avut-o în trecut”, a declarat Horia Tecău în cadrul sesiunii inspiraTIFF de duminică, 2 august, de la Cluj-Napoca.

„M-am antrenat la domiciliu, făceam exerciții în doi metri pătrați, iar la început părea un șoc pentru că nu eram obișnuit. Am făcut sport pe Zoom, alături de prietenii mei și mă bucuram de sport la un nivel mai mic, dar bucuria era tot acolo și faptul că nu aveam un teren de sport nu era o scuză. Mi-a dat o energie, o stare de bine și o energie pozitivă”, a mai precizat Tecău.

Despre ce a însemna experiența la Academia de tenis condusă de Nick Bollettieri.

„La Academia lui Nick Bollettieri am ajuns la 14 ani, tatăl meu a făcut baschet și și-a dorit ca copiii lui, eu și fratele meu, să învățăm ce înseamnă sport, să învățăm despre munca în echipă. Mie mi-a plăcut mai mult ca și fratelui meu, mi-a plăcut competiția, la 12 ani am plecat la primul turneu internațional și am fost fascinat de această joacă ca tenisul. Părinții mei mi-au spus că dacă vreau să fac tenis depinde de mine să depun efortul necesar pentru a le face pe amândouă, sportul și educația, dacă nu le fac pe amândouă vom întrerupe tenisul.

Și jucând turnee de tenis pentru copii am fost recrutat de o agenție și am ajuns la academia lui Nick Bollettieri, care este un fel de Disneyland al tenisului. Dar trebuie să demonstrezi că tu meriți să primești această bursă, ei îți oferă acolo servicii de pregătire fizică, mentală, antrenori pentru un anumit serviciu, aveam și ore de mental coaching pe care le făceam pe terenul de tenis”, a mai susținut tenismanul.

Un sfat pentru tineri și părinți

„Contează foarte mult să îți placă, să ai această pasiune pentru sport, să te poți dedica. E foarte important pentru părinți să știe că nu există o singură cale, există o grămadă de oportunități prin sport, poți fi manager de sport, conducător de club, sunt o grămadă de ramuri.

Părinții trebuie să vadă dacă copilul își dorește asta cu adevărat, iar ei trebuie să îi ia această activitate pentru o perioadă pentru a vedea dacă se îndreaptă spre ea singuri. Tatăl meu a făcut acest lucru și pentru a-și da seama dacă îmi place cu adevărat tenisul, apoi mi-am luat singurul geanta și m-am dus la tenis. Și atunci și-au dat seama că asta îmi place să fac. Și au fost multe etape grele în care ne gândeam la renunțare, dar cumva în familie reușeam să ne motivăm unii pe alții și să trecem peste acest hop.

Succesul pentru mine înseamnă plăcerea și bucuria de a face sport. Cel mai important este să te bucuri de această experiență sportivă„, a declarat jucătorul.

Despre greșelile din sport

„Când greșesc pe teren încerc să analizez ceea ce nu am făcut bine. Cea mai mare provocare este să ajungi să analizezi repede, prin exercițiu, prin antrenament, noi ajungem să le facem foarte repede. Cel mai mare exemplu pe care l-am avut la academia lui Nick Bollettieri și aveam un mental coach și după 7 ani de tenis în România în care am auzit ai greșit, iar după ce am greșit acolo o lovitură m-a luat deoparte și mi-a zis, când vezi greșea”, a mai susținut tenismenul.

Cum treci peste presiunea unui punct pierdut?

„Prin respirație controlată, îți aduci toate gândurile în tine și în moemntul în care expiri și creezi, creezi o situație de joc care urmează, avem foarte puțin timp să facem asta și asta trebuie executată tot timpul. Când ești în acea zonă de concentrare nu auzi publicul pentru că ești foarte atent la tine. Când pierd un punct important îmi iau câteva respirații și mă gândesc ceea ce vreau să creez, iar asta se face cu disciplină și respirație.

Acești mental coach te pot învăța să faci aceste lucruri de la o vârstă foarte fragedă și să fie parte din tine această atitudine.

Să vizualizezi starea ta, ce se întâmplă în joc, când eram la academia lui Bollettieri vizualizam ce înseamnă să câștigi meciuri importante. Nu ajungeam să câștigăm Winbledonul dacă nu visam asta și nu îmi imaginam când eram mic.

Eu am pierdut multe meciuri de tenis în care am jucat bine, iar acelea au fost meciuri pozitive”, a mai declarat Tecău.

Cum a găsit puterea să revină la Wimbledon după trei finale pierdute?

„În experiența acelor trei finale pierdute la rând le-am privit ca pe oportunități de a mă cunoaște și ce mi-a lipsit ca să le câștig, iar la început găseam scuze în jurul meu, că partenerul meu a fost nu știu cum, că ceilalți au fost mai buni, dar totul pleca de la lipsa de încredere. Dar asta a fost marea lecție pe care am primit-o, că trebuie să am încredere în mine. Mi-am dat seama că mai am de învățat, mai am de conștientizat și am lucrat foarte mult la asta și mi-am dat seama că am ajuns să cred asta, prin mersul meu, prin cuvintele pe care le rosteam, dar a trebuit să lucrez la asta ca să trăiesc această seară.

Îmcrederea în partener vine tot din încrederea în mine. Atunci când am revenit la Wimbledon trăiam această stare. Marele câștig este atitudinea și starea pe care o trăiam în acea călătorie, în acel parcurs, în care eu am trăit bucurie, o stare de bine, încredere, dacă trăiam în teamă, emoții, griji, frustrări acea experiență era un chin și toxică. Cumva pentru mine acele finale pierdute îmi arătau ceea ce nu fac suficient”, a mai susținut acesta.

Despre echipa de dublu

„Într-un parteneriat de cel mai înalt nivel, cum am vrut al nostru să fie, nu am vrut doar să câștigăm Wimbledonul, am vrut să fim o echipă constantă și să terminăm anul pe locul 1, iar pentru a face asta trebuia să fim o singură epersoană, să comunicăm, să îl calmez dintr-o privire. Am început să gândesc cum l-aș putea ajuta eu pe el mai mult, să iau presiunea jocului și să aduc mai mult atenția în comunicare, în energie, în pasiune, ce aș putea să fac eu pentru el mai mult ca să fie mai bine, să fiu mai răbdător, mai înțelegător. Iar asta am învățat prin dublu, pentru că nu aveam eu această aspirație în viață”

„Paparazzi nu există pentru mine”

„Îmi aleg experiențele pe care știu că îmi vor aduce ceva în viață, la fel fac și cu presa. O interacțiune cu presa negativă sau pozitivă pe mine nu mă dărâmă deloc. Eu îmi trăiesc viața normal, cum simt, iar acea lume a paparazzilor nu există pentr mine, îmi trăiesc viața aici și nu sunt influențat deloc”, a mai susținut jucătorul.

Sportivul a mai declarat că în România trebuie să se pună mai mult acces pe educația din perioada junioratului, iar tinerii sportivi au prea puțină încredere în ei, încredere care se construiește de mic.

„Ceea ce face Simona acum le arată tinerelor sportive românce că se poate face performanță și aici, în România, cu un preparator român și cu o echipă românească. Nivelul de dăruire e imens, iar nivelul de încredere e foarte jos. Acest vis de a crede că poți ajunge numărul 1 se construiește de mic, nu se naște nimeni cu această încredere, ci se educă, cu dragoste, cu atitudine din partea tuturor celor din jurul tău.

Un fan al unui sportiv dacă nu crede în succesul celui pe care îl susține înseamă că nu e suporter de top. Cred că aici trebuie pus mai mult accent, pe educația pe care o primim în primii ani”, a mai declarat Tecău la Cluj.

„Mă atrage partea educațională de a lucra cu copii. Și asta mi-ar plăcea să fac”

„Îmi doresc să mă bucur din nou de sport, să învăț din el, iar mai departe nu mă gândesc, trăiesc acest moment, las lucrurile să curgă, visele se pot schimba, dar deocamdată mă simt bine cu acest moment, cu experiența sportivă și cu faptul că am oportunitatea să mă întâlnesc cu foarte mulți oameni de la care am ce învăța și ce transmite, iar educația o transmit prin ceea ce fac și prin ceea ce învăț.

Mă atrage partea educațională de a lucra cu copii, de a împărtăși din experiența sportivă. Mi-e drag sportul, îmi plac copiii, mi-e drag ce am învățat. Și acesta ar fi ceea ce doresc să fac mai departe„, a mai susținut Tecău.

Vasile Manu

10 ani de experiență în presă. Am scris și scriu în continuare și pentru eClujeanul.ro din luna iulie 2012, foaiatransilvana.ro și clujulpolitic.ro. Am acoperit toate domeniile de activitate, politic, social, administrativ, iar din iunie 2019 sunt în slujba sportului din Cluj odată cu înființarea sportulclujean.ro.

Learn More →

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

c84f6441-c169-4dc1-a330-8081262660f8