Iosif Fabian a fost primul jucător de fotbal român, care a reușit să câștige un scudetto în anul 1948 alături de una dintre cele mai titrate echipe de pe Piemont și anume AC Torino, care la acea vreme era condusă de pe margine de Mario Spreone.
Începutul în fotbal
Iosif Fabian s-a născut pe 10 august 1923 la Cluj-Napoca, iar primii pași ai săi în fotbal sunt consemnați la începutul celei de-a doua conflagrații mondiale în 1939, la juniorii echipei Muncitorii Cluj. Din cauza dictatului de la Viena din 30 august 1940, când Transilvania de Nord a intrat în posesia Ungariei, conduse de regentul Horthy Miklos, debutul în fotbalul românesc a lui Iosif Fabian a fost amânat, iar prima echipă pentru care a jucat la seniori în postura de vârf a fost Szeged Tisza Vasutas în sezonul 1943-1944, unde în 27 de meciuri jucate a punctat de 17 ori. În următorul sezon, 1944-1945 a mai prins alte 4 meciuri la Szeged AK, iar în 1945 un singur joc la formația din capitala maghiară Mavag Budapesta.
Integralist într-unul dintre cele mai importante meciuri ale lui „U”
După cel de-al Doilea Război Mondial, Iosif Fabian revine la Cluj, unde joacă 7 meciuri pentru Vasas Ferar, fiind integralist în înfrângerea din Cupa Orașului în fața Universității Cluj.
Unul dintre jucătorii simbol ai Universității Cluj, Mircea Luca rememorează victoria Universității Cluj în partida cu Vasas Ferar 4-0 din iunie 1945, atunci când „studenții” s-au readunat cu greu pentru a participa la meci. Vasas Ferar a afișat la acea partidă o formație, din care anumiți jucători urmau să scrie istorie la echipele de club pentru care urmau să joace. Spre exemplu Bonyhadi, Marki și Petschovschi, care urmau să triumfe cu UTA Arad în următoarele sezoane.
Echipa celor de la Vasas Ferar:
Marki – Szanislo, Vass – Petschovski, Demeter, Fulop – Fabian(n.r. Iosif Fabian ), Covaci IV (n.r. „Piști” Covaci, antrenor Ajax 1970 ). Bonyhadi, Reinhardt, Covaci V.
Golurile „studenților” au fost înscrise în acea partidă de Tony Dascălu(2), Straja, Sever Coracu.
„Și a venit și ziua meciului Ferar- „U” Cluj. Stadionul-plin până la refuz. În timpul încălzirii- duel mare între galerii. Cea a Ferarului- zgomotoasă, aspră și sacadată. A noastră-cu cântec, înainte marș! Studenții învățaseră din gură în gură marșul născut la Sibiu: Haide, U! /Haide U!/ Ești simbolul tinereții studențești/Haide, U! Tempo U! Ești mândria unor inimi românești. Dar asta nu era totul. Ei învățaseră și celelalte strofe, așa că în tot stadionul se auzea: Noi luptăm, să-nălțăm,/ Prin avânt, prin voință și prin cânt,/ Un trup nou, suflet nou!/ Haide, U/ Tempo U!” a rememorat doctorul Mircea Luca în volumul „Șepcile Roșii” a lui Ioan Chirilă.
Explozia la Carmen București și triumful de pe Piemont
După scurta perioadă petrecută la Ferar, pleacă în capitală la Carmen București, unde în sezonul 1946/1947 reușește să marcheze în 13 meciuri 13 goluri, ajutându-i pe bucureșteni să termine campionatul pe locul 2 în spatele celor de la ITA Arad. De asemenea, Iosif Fabian a marcat la debut un gol pentru Carmen, în meciul cu Jiul Petroșani câștigat 3-1, dar și în ultimul meci al său în la clubul din capitală a înscris un gol cu Ciocanul București, într-o partidă câștigată cu 6-2.
Evoluția sa de la Carmen București a atras atenția celor de la AC Torino, formație care domina fotbalul italian din acea perioadă și supranumită „Il grande Torino”, având în palmares 3 scudetto-uri în 1943, 1946 și 1947, astfel Iosif Fabian a devenit primul stranier al echipei. La formația „Il Toro”(n.r. taurul ), acesta a rezistat doar în sezonul 1947/1948, perioadă în care a marcat de 9 ori în 15 meciuri. Iosif avea o concurență acerbă la Torino, unde era antrenat de Spreone, iar printre colegi săi se numărau Mazzola, Ferraris, Loich , Maroso sau Gabetto, ultimul dintre ei având un statistică incredibilă de 1 un gol la 2 meciuri, cu care a câștigat în acel sezon un nou scudetto.
În următorul sezon, 1948-1949 face pasul la Luchesse pentru care a bifat 28 meciuri și a înscris 12 goluri. Următoarele două sezoane le-a petrecut la AS Bari în serie B, pentru care are ghinionul să retrogradeze de 2 ori consecutiv.
Între anii 1951-1953, acesta a evoluat în Franța în Ligue 2 la A.S. Cannes, iar din 1953 ajunge la Sporting Lisabona cu care câștigă Cupa și Campionatul în sezonul 1953-1954, unde a bifat 6 partide și a marcat de 2 ori.
Sfârșitul carierei de profesionist l-a prins pe meleagurile lusitane în poziția de antrenor jucător la cluburi precum Sporting Covilha, Serpa sau Barreinrense.
Foto 1: Banca de rezerve
