Toamna anului 1940 avea să fie una dintre cele mai sumbre perioade a Universității Cluj, o echipă care trimisă în bejenie la Sibiu în urma Dictatului de la Viena, încerca să-și alcătuiască un lot competitiv și să se salveze de la retrogradare. Situația era un dificilă pentru „șepcile roșii”, care întâmpinau destul de multe neajunsuri începând cu hrana și continuând cu deplasările, lucru care s-a văzut în multe rânduri pe teren, dar în ciuda acestor probleme grupul era unit și se lupta la fiecare partidă, fiind trup și suflet pe teren.
SportulClujean.ro vă prezintă meciul în care jucătorii Universității Cluj de la sfârșitul anului 1940 au arătat că se pot lupta de la egal la egal cu orice adversar.
Situația lui „U” Cluj și a campionatului
Se întâmpla la începutul lui decembrie 1940, într-o perioadă în care campionatul românesc era dominat autoritar de Unirea Tricolor, care înainte de ultima etapă dinaintea pauzei de iarnă se afla pe prima poziție cu 11 victorii din 12 meciuri și 22 de puncte fiind la 6 puncte distanță de Venus București și la 7 puncte de locul 3 ocupat de Rapid București. În acea perioadă, Unirea Tricolor era formația cea mai avantajată dat fiind faptul că la conducerea oborenilor se afla generalul Gavrilă Marinescu, un personaj cu puternică influență la conducerea legionară, care se afla la putere. Rapid și Venus în ciuda piedicilor luptau la baionetă pentru a fi cât mai aproape de Unirea Tricolor și de ce nu să câștige campionatul.
Universitatea Cluj era la subsolul clasamentului pe locul 12 cu 4 puncte 7 înfrângeri în 9 partide, iar în ciuda acestei clasări „studenții” căutau lumina de la capătul tunelului și sperau că vor avea rezultate mai bune și treptat vor urca în clasament. Următorul meci cu Rapidul părea unul imposibil, iar asemenea unui Goliat al acelor vremuri, feroviarii aveau un lot puternic cu jucători precum legenda Iuliu Baratky, goalkeeper-ul Robert Sadowski sau la mijlocul terenului cu Vilmos Sipos.
Păreri împărțite
Înaintea partidei din Splaiu (n.r. stadionul lui Venus), cronicarii erau împărțiți, dar majoritatea mergeau pe mâna formației bucureștene. În avancronica etapei din Universul Sport, „U” era privită ca o „victimă sigură a formației feroviare”, în timp ce avancronica Gazetei Sporturilor aprecia că „studenții trebuiau să lupte și să arate că n-au fost primiți în prima divizie degeaba” (n.r. U Cluj a avut de suferit în urma mutării la Sibiu și au intrat mai târziu în campionat după decizia federației în competiție).
Jocul prin ochii cronicarilor
Cronicile vremii arată că Universitatea Cluj a început jocul destul de timid meciul, semn că simțea fricoasă în fața formației bucureștene. Aceștia s-au ferit la începutul jocului să atace și acceptau posesia rapidistă, iar în mai multe rânduri din cauza temii de a primi gol studenții preferau să joace în spate cu mingea la portar. De la jumătatea primei reprize „șepcile roșii” au prins curaj și au început să atace din ce în ce mai mult cu precădere pe partea dreaptă.
„Țăranu II și Madrea Olimpiu joacă foarte bine. În deosebi primul face curse de toată frumusețea, creând situații peste situații, însă centrul înaintaș Dascălu le ratează pe rând. „
Gazeta Sporturilor, 10 decembrie 1940
Primele 20 de minute din partea secundă au fost dominate de copios de studenți, iar rapidiștii nu au mișcat în front, dar nu au reușit să marcheze șuturile lor neavând precizie. Treptat feroviarii s-au trezit și l-au pus la mai multe încercări dificile pe portarul Boroș, care a ținut poarta intactă.
„Boroș a fost pus la grea încercare. Plonjează frumos la un shot a lui Vintilă și bine inspirat iese de două ori în calea atacanților adverși.”
Gazeta Sporturilor, 10 decembrie 1940
Spre finalul meciului, Tony Dascălu își putea spăla păcatele unei partide mai puțin reușite, dar șutul acestuia de la 30 de metri a nimerit transversala porții lui Sadowski, iar scorul a rămas 0-0.
Chiar dacă nu au câștigat, Universitatea Cluj-Sibiu a arătat că se poate lupta de la egal la egal cu orice formație, indiferent de nume și de locul în clasament.
„Universitatea dacă moralmente se pot simți mulțumiți, materialmente se pot simți nedreptățiți de rezultat. Au cucerit publicul bucureștean, care i-au aplaudat de multe ori la scenă deschisă, dar ar fi putut câștiga și victoria, dacă ar fi fost ceva mai deciși în fața porții. Cu toții au un admirabil joc de cap, sunt buni în câmp, suficient de mobili, dar nici unul nu știe să tragă la poartă. E marea deficiență a echipei.”
Gazeta Sporturilor, 10 decembrie 1940
„Dacă din punct de vedere technic, Universitatea nu a întrecut Rapid, l-a dominat net cu putere de luptă și condiție atletică. „U” are o formație de cea mai splendidă conformație altetică… „U” este o echipă de luptă. La Sibiu s-a păstrat neștirbită tradiția eroică a șepcilor roșii de la Cluj. Și cei 11 jucători au toate însușirile, cari se pretind unui luptător… Vedetele echipei, Coracu, care ieri n-a jucat atât de bine și a ținut prea mult mingia, Joja, Medrea III și Adoc.”
Universul Sport, 10 decembrie 1940
Echipe Rapid București- Universitatea Cluj-Sibiu 0-0
Rapid București: Sadowski- Slivăț, Lengheriu, Vintilă- Rășinaru, Moldoveanu- Sipos, Baratky, Bogdan, Jurcă, Gavrilescu
Universitatea Cluj- Sibiu: Boroș- Medrea II, Adoc- Maghiaru, Medrea I, Joja, Țăranu IV, Medrea III, Dascălu, Hintz, Coracu
