Bejenia a fost una dintre mai sumbre perioade din istoria clubului studențesc, în care echipa s-a mutat la Sibiu numindu-se „Clubul sportiv studențesc Universitatea Cluj-Sibiu”. Această perioadă a venit ca urmare a Celui de al doilea Arbitraj de la Viena, din 30 august 1940, arbitraj solicitat de România pentru diferenduri teritoriale cu Ungaria fascistă. Primul arbitraj, de la Severin, a eșuat, iar cele două țări au cerut medierea Germaniei lui Hitler și a Italiei lui Mussolini. Ungaria avea pretenții teritoriale, voia Ardealul. Culmea absurdului, România și Ungaria erau atunci aliate cu Germania nazistă și urmau să lupte contra URSS, în cel de a doilea război mondial. România a intrat în războiul antisovietic în iunie 1941. În urma celui de al doilea arbitraj de la Viena, care a avut loc la Palatul Belvedere din capitala Austriei, anexată de nemți prin Anschluss, România a fost nevoită să-i cedeze Ungariei Nord-Vestul Transilvaniei. Și a cedat-o fără luptă. Granița cu România era pe Feleac. A fost dramatic. Ministrul de externe Mihail Manoilescu a leșinat după ce a semnat actul, conform martorilor oculari citați în Memoriile acestuia.

Exilați la Sibiu

Universitățile clujene au luat calea bejeniei, la Sibiu si Timisoara. Actualul UBB, ce care tinea clubul universitar a mers în exil la Sibiu. Chiar dacă, începutul acestei perioade a fost unul destul de tumultos, jucătorii fiind nevoiți să se confrunte cu o mare penurie, aceștia au demonstrat că sunt o formație unită indiferent de greutăți, reușind să improvizeze în situațiile de criză. Un exemplu relevant ar fi că jucătorii studenților au deprins tehnica pescuitului cu mâna pe Cibin, iar pentru a-și asigura necesarul de hrană aceștia duceau peștele prins la restaurantul Răscruci, unde primeau mâncare gătită, spune Mircea Luca, legendă a lui „U”

Campionatul de război

Campionatul românesc din timpul războiului a fost unul haotic. În sezonul 1940/1941, sezonul fusese suspendat din cauza faptului că România începea lupta contra sovieticilor pentru a recupera Basarabia și Bucovina, iar „U” Cluj încheia acel sezon pe locul 11, cu două meciuri mai puțin disputate.

În sezonul 1941/1942, campionatul s-a desfășurat pe zone geografice, unde „studenții” și-au câștigat seria, dar au pierdut meciul cu Rapid din semifinale, scor 1-4. Tot în acel sezon, Universitatea obținea accederea pentru a doua oară în finala Cupei României, pierdută, însă tot în fața Rapidului, scor 7-1. În următorul sezon s-a format un Campionat de război, unde alb-negrii au terminat pe locul 9.

În ciuda faptului că, în sezonul 1943/1944, formația „alb -negrilor” ocupa locul 3 după FC Craiova și Rapid, greutățile războiului i-au măcinat pe jucători, care au urmat fiecare alte drumuri.

„U” Cluj a revenit în 1945, a bătut Ferar într-un meci antologic și și-a recâștigat locul în oraș.

Text de Tiberiu Fărcaș și Cătălin Stroia,

Foto arhiva Romulus Lazăr

FOTO: „Șepcile Roșii” de Ioan Chirilă